În ultima duminică a lunii iunie este sărbătorită Ziua Națională a Portului Popular, mai mult decât o sărbătoare, acest moment este o tradiție. Motiv pentru care facem un scurt salt în trecut și vă propunem să aflați despre ce vorbeau elementele vestimentare purtate și cum, la confecționarea acestora, contribuiau și femeile, și bărbații.
„Din 2015, ultima duminică a lunii iunie este pentru a aduce tribut portului popular, hainelor și accesoriilor moștenite, care ne reprezintă ca neam și ne diferențiază de alți locuitori ai lumii”, menționează Sergiu Prodan, ministrul culturii, în adresarea sa cu această ocazie.
Șefa statului, Maia Sandu, printr-un mesaj de felicitare, a subliniat că portul nostru popular, prin croiala, proporțiile și culorile sale, oglindește cu adevărat întregul spectru al ADN-ului nostru: „Demnitatea simplă, dreaptă, care își ocrotește granițele sale fără a jindui pe ale altora, tăria de a apăra ceea ce ni-i drag, nevoia de a împărtăși, cu bucurie, roadele pământului nostru cu cei apropiați, capacitatea de a admira și de a fi recunoscători pentru frumusețea naturii și a tot ce e viu în jur”.
Mai mult decât atât, pe 24 iunie este sărbătorită anual ziua universală a iei.
Ziua Națională a Portului Popular, 2023
Un ușor salt în trecut
Femeile erau responsabile de realizarea principalelor piese ale costumelor, iar bărbaţii participau la întregirea acestui ansamblu.
Femeile pregăteau fibrele textile, din cânepă şi in, ţeseau pânza albă pentru a confecţiona straie. Coseau şi înfrumuseţau aceste haine. Prelucrau lâna ovinelor din care ţeseau catrinţe, fote, brâie de tot felul, stofă pentru şorţuri, fuste, dar şi ţesătura mai groasă din care erau lucrate mai apoi hainele de iarnă.
Bărbaţii preluau această ţesătură şi continuau să îmbunătăţească calităţile ei, o înveleau, o băteau, conferindu-i densitate şi elasticitate, apoi coseau din ea sumane (scumane), sumănele (scumănele), contaşe, burnuze. Tot ei prelucrau pieile de animale, în special cele de oi, confecţionând pentru femei cojoace, cojocele, bondiţe, cheptare. O altă contribuţie pe care o aveau era confecţionarea încălţămintei de sărbătoare şi a majorităţii bijuteriilor pentru femei.
Portul tradițional al femeilor
UNESCO
Costumul de bază al femeilor constă din trei componente: cămaşa, catrinţa, fota şi brâul, fiecare reprezentând o clasă de obiecte, ce respectă tiparele consacrate, completându-le cu variante. Iar fiecare zonă avea ceva specific care era reflectat în vestimentație.
Portul femeilor
UNESCO
Joc de sărbătoare, județul Soroca, 1927
UNESCO
Costumul bărbătesc este format din piese de bază şi adăugătoare. Cele de bază sunt cămaşa şi pantalonii (izmenele, iţarii), sau le susţin pe acestea, ca brâul (chingă, frânghiile). Acesta fiind și costumul pentru timp cald sau costum de vară. Iar capul era acoperit cu pălării de paie sau pălării de pâslă.
Culoarea dominantă a costumului bărbătesc pentru timp cald este cea albă, în timp ce în perioada rece avea nuanţe mai întunecate, pentru că era alcătuit din piese ţesute din lână sau cusute din piei de animale.
Bărbaţii din familii mai bogate, vornicul, primarul satului, dar şi proprietarii de boi, purtau chimire cu trei sau patru catarame. De chimir erau prinse briceagul, punga cu bani, punga cu tutun, cremenea şi iasca.
Deasupra cămăşii şi a pantalonilor se îmbrăca bondiţa – o piesă din blană de oaie, iar în timpul iernii, în caz de necesitate, mai purtau pe deasupra şi cojocel sau cojoc mare.
Spre deosebire de zilele de lucru, când purtau opinci, în cele de sărbătoare încălțau papuci, bocanci, ciobote sau cizme.
Costumul de iarnă al bărbaților, cu sumane mai noi
UNESCO
Bărbați înstăriți, îmbrăcați în costume de iarnă. Sfârșitul sec. al XIX-lea
UNESCO
Nuntă din s. Văleni. Prietenii mirelui sunt legați cu cămăși brodate de mireasă
UNESCO
